Tired of fools...

 Serios nu înţeleg..Aşadar călătoream pe paginile fb şi cum să nu observ tendinţa înfloritoare a pupincurismului, este jalnic.. Am rămas întristată, oare chiar suntem atît de disperaţi pentru a ne închina idolizînd pe un simplu om, fără careva merite excepţionale sau vreun talent inedit?
Ne lăsăm conduşi de masă majoritatea şi aopi ne mirăm considerînd că merităm ceva mai mult.. Oameni terminaţi să pupincuriţi, aveţi demnitate... Sunt pur şi simplu dezamăgită, în curînd singurul supravieţuitor al reformelor ce  vor parveni va fi acest blog.. I'm tired...

i'm back=)

Deci din cauza defecţiunii calculatorului, am fost nevoită să procur un nou procesor şi a fost nevoie de mult timp. Simt cum a devenit o adevărată manie, dependenţă de a scrie.... Şi totuşi mă aşteptam că voi primi o plăcere paradisiacă, auzind vuietul coolerului, sunt unele persoane care nu pot  adormi dacă persistă vreun zgomot, însă pentru mine dimpotrivă, era un cîntec de leagăn.... Acum sunt loială. E bine pentru unii desigur, însă dacă pînă acum eram preocupată de a controla mail sau ce notificări au mai apărut pe vreo reţea socială, acum sunt tot mai des o pradă a gîndurilor, meditez..În singurătate şi înţeleg cum totul ce se întîmplă, nu este decît un răspuns la starea mea interioară...

                                                   Sunt fericită să scriu din nou=)
                                                                                                          Cu drag, Dorianna..

VillyDilly

   Astăzi am găsit un talent basarabean, cînd mă gîndeam că umorul autohton poate fi repezentat doar de Gheorghe Urschi. Da-ți un search pe youtube și îl găsiți, are o interpretare inedită a secretului iubirii, m-a surprins plăcut. Pînă cînd nu are o vastă experiență, însă dă dovadă de un viitor compromițător avînd carismă și intelect, căci în zilele de azi e un trend de a arăta un tip brutal sau o puștoaică ușuratică cu buzele bogat înzestrate cu gloss (uneori am impresia că pentru o muscă sau vreo altă insectă, aceste buze sunt una dintre pericolele cele mai devastatoare pe timp de vară). Mi-a plăcut sper în continuare se va developa pe deplin și nu își va pierde personalitatea.
                                   Cu drag, Dorianna.......

După ploaie răsare soarele

    Demult nu am postat vreun articol nou și ar trebui acum să mă revanșez, deci ziua de astăzi a fost una deosebită pentru mine. Pentru prima dată am simțit cu toată firea ce înseamnă expresia ”după ploaie neapărat răsare soarele”, senzația cu care razele soarelui s-au străbătut insistent printre geamurile holului central înăuntrul liceului și acei nouri negri, care nu demult împînzise tot cerul, am simțit că trăiesc, că am vise și nimic nu mă poate opri că să le îndeplinesc. Sunt fericită, am luat fetele pentru a pleca la o plimbare, am trecut pe la magazin pe drum ne prinsese nițel ploaia, însă acest fapt nu ne-a întristat, ba dimpotrivă ne amuzam una de alte făcînd glume pe seama fiecăreia. Ne-am urcat în rutieră pentru a pleca mai departe, dar mai exact în parcul de la Sculeanca. Dintre noi toate se pare că cea mai fericită de ploaie eram eu, o ador și devine o tentație irezistibilă să nu ascult cum această melodie pulsează în jurul meu. Multe peripeții am avut astăzi alături de prietenele mele, dar totuși cele mai ilustre momente au rămas legate de ploaie și acel cer înnourat.. După ploaie răsare soarele...
                                                   Cu drag, Dorianna...

Lumea ca teatru

     Avem mii de lucruri maginfice îmrejur, însă nu le observăm. Unul dintre acestea, sunt oamenii asemeni unor păpuși de teatru. Atît de diferiți unul de altul, însă fiecare cu rolul său indispensabil în teatrul istoriei mondiale. Aș putea defini mai multe tipuri, cei care dau ritmul jocului sau simplii filozofi înhibați în sine, sute de roluri, care sunt colective, unele individuale. Astăzi mă simt mai bine, răceala și febra au scăzut, mă doare doar puțin gîtul. Aștept ziua de mîine, pentru a pleca la liceu, iarăși teatru cu spectacolul o viață fericită a unei adolescente, va trebui să zîmbesc, să ironizez glumițele spuse de colegii mei pentru a nu mă da de gol. Trebuie să arăt celorlalți că sunt fericită, nimeni nu are dreptul să cunoască ce se întîmplă cu adevărat. Sesizez faptul că nu am nevoie de compătimirea cuiva nici de înțelegerea, nimeni nu poate să o facă mai bine decît tu însuți. Sunt fericită, nu sunt o pradă a jocurilor de manipulație. Încă nu sunt complet liberă, dar tind spre asta. Nu doresc să fiu o păpușă dintr-un spectacol de scurtă durată la Broadway... Totuși trăim într-un teatru, doar unii au puterea de a zdrobi regulele impuse de societate și fac revoluție. De-ar înțelege fiecare acest lucru..
                                                                               Cu drag, Dorianna......

Radical Face - Welcome Home

  Deci, astăzi piesa, care m-a readus la viață din somnul meu a fost ”welcome home” de radical face. Refrenul face absolut totul, sunetul pianului fără ca să vreau mă readucea la visurile trăite cîndva. Toți visăm, nu este așa? Doar că puținii dintre noi o fac cu adevărat. Cîndva visam să cînt la pian și acest vis a devenit realitate. Auzeam muzica din jurul meu și devenea un chin infernal cînd melodia era fredonată ore întregi în subconștient,  însă nu aveam posibilitatea să o exprim și a doua și ea dispărea, ca la o perioadă anumită să devin absolut surdă, auzind doar zgomotul mașinilor din stradă. Mi-am reîntors auzul, acum visez să pot vedea lucrurile. Să pot vedea, nu eticheta ci conținutul. Încă mult voi avea de învățat pînă voi putea cu ușurință dispersa, ce reprezintă faptele și cuvintele spuse. Atît de multe vreau, însă cînd mă gîndesc mai aprofundat îmi dau seama că aceste lucruri sunt efemere și totuși nu reprezintă o valoare atît de prețioasă. Problema mea este că nu știu ce vreau cu adevărat și am nevoie de multă perseveritate ca să dobîndesc ceva. Odată am avut ocazia de a mă afirma în acest plan, însă primind obiectul visurilor mele am fost complect dezamăgită. O comoditate luxoasă îți oferă visele și iluziile, tu poți readuce în realitatea ta imaginară orice obiecte, conferi oamenilor calități, ce le apreciezi, însă și aici e o limită. Lăsîndu-te pradă acestor visuri, riști să fii dezamăgit de acei oameni în care ai crezut și tot vina ta va rămîne, căci unii oameni nu sunt vinovați că nu s-au manifestat pe măsura așteptărilor ci ești tu, că ai așteptat prea multe. Pentru astăzi prea multe gînduri...
                                                                       Cu drag, Dorianna.....

Un vis paradisiac

    Trăiesc un vis paradisiac, o iluzie ce singură mi-am și creat-o. Astăzi m-am văzut cu foștii colegi, unii erau bucuroși să mă vadă, iar alții nu prea. Datorită stării ce o simt, am și fugit de la liceu, înapoi în trecut. Mă simțeam asemeni unei fantome, ce a venit cu un singur scop, de a reaminti lucrurile teribile. Nu am simțit nostalgie sau vreo durere că am părăsit acest loc, eram indiferentă. Pentru prima dată am devenit indiferentă, apatică, atît de mult mi-am dorit asta. O lume mică, a mea, doar pentru mine. Un sentiment calm, ce mă învăluie asemeni ceței tomnatice, la fel de rece și mediocră. Miroase a vară, a pămînt ud, este mirosul copilăriei mele. De fiece dată cînd eram la buneii mei, mergeam prin pădure și acum în decurs de atîția ani, am resimțit din nou același miros. Mă las pradă nostalgiei, trecutului meu, care nici pînă astăzi nu mă lasă să pășesc cu încredere în viitor. Sunt o fantomă din trecut și nimic mai mult. Mă reîntorc pentru a-mi găsi un refugiu în amintiri. Îmi e dor de bunei, le duc lipsa.
                                            Cu drag, Dorianna...

Bun venit!

        Acesta va fi primul meu articol redactat vreodată.. Un impuls pentru mine în crearea unui blog a devenit situatia, ce s-a creat in jurul meu. Nu am prieteni căror m-aș putea destăinui, sau nici nu doresc, din simplu motiv de a nu fi trădată din nou. Am nevoie să mă exprim, să rămîn măcar pentru 3 minute în memoria unui trecător. 

         Trebuia să încep altfel, deci:

                                           ”Mă numesc Dorianna, sunt elevă a liceului  ”Spiru Haret” și am 16 ani. Învăț la profil umanist, îmi place să citesc, una dintre operele preferate este de Nicolae Dabija ”Tema pentru acasă”. Hobbyul este pictura, pasiunea mea din copilărie primită de la bunel. Am fost impresionată de reproducția, care el a pictat-o în ulei al lui Aivazovsky ” Al nouălea val”. Singurul lucru, care mă apropie de el, căci niciodată nu l-am cunoscut. Prefer trupele POTF (Poets Of The Fall), SOAD (System Of A Down), Linkin Park, Green Day, Three Days Grace și altele. Nu sunt cu ceva deosebită, am practicat sportul, însă nu am avut destulă perseverență pentru a-mi urma scopul, niciodată nu eram prima la învățătură, așa în clasa medie, nu am o înfățișare de să-ți stea ceasul, deci sunt o elevă banală. Am doi frați, unul mai mic ca mine și altul mai mare, ambii vitregi, unul din partea tatălui, altul din partea mamei. Din punct de vedere fizic sunt blondă, cu ochi verzi, mică de statură, doar 1,58. Aceasta sunt eu, dar voi cine sunteți?”

                                                                      

Cu drag, Dorianna....