Lumea ca teatru

     Avem mii de lucruri maginfice îmrejur, însă nu le observăm. Unul dintre acestea, sunt oamenii asemeni unor păpuși de teatru. Atît de diferiți unul de altul, însă fiecare cu rolul său indispensabil în teatrul istoriei mondiale. Aș putea defini mai multe tipuri, cei care dau ritmul jocului sau simplii filozofi înhibați în sine, sute de roluri, care sunt colective, unele individuale. Astăzi mă simt mai bine, răceala și febra au scăzut, mă doare doar puțin gîtul. Aștept ziua de mîine, pentru a pleca la liceu, iarăși teatru cu spectacolul o viață fericită a unei adolescente, va trebui să zîmbesc, să ironizez glumițele spuse de colegii mei pentru a nu mă da de gol. Trebuie să arăt celorlalți că sunt fericită, nimeni nu are dreptul să cunoască ce se întîmplă cu adevărat. Sesizez faptul că nu am nevoie de compătimirea cuiva nici de înțelegerea, nimeni nu poate să o facă mai bine decît tu însuți. Sunt fericită, nu sunt o pradă a jocurilor de manipulație. Încă nu sunt complet liberă, dar tind spre asta. Nu doresc să fiu o păpușă dintr-un spectacol de scurtă durată la Broadway... Totuși trăim într-un teatru, doar unii au puterea de a zdrobi regulele impuse de societate și fac revoluție. De-ar înțelege fiecare acest lucru..
                                                                               Cu drag, Dorianna......