Un vis paradisiac

    Trăiesc un vis paradisiac, o iluzie ce singură mi-am și creat-o. Astăzi m-am văzut cu foștii colegi, unii erau bucuroși să mă vadă, iar alții nu prea. Datorită stării ce o simt, am și fugit de la liceu, înapoi în trecut. Mă simțeam asemeni unei fantome, ce a venit cu un singur scop, de a reaminti lucrurile teribile. Nu am simțit nostalgie sau vreo durere că am părăsit acest loc, eram indiferentă. Pentru prima dată am devenit indiferentă, apatică, atît de mult mi-am dorit asta. O lume mică, a mea, doar pentru mine. Un sentiment calm, ce mă învăluie asemeni ceței tomnatice, la fel de rece și mediocră. Miroase a vară, a pămînt ud, este mirosul copilăriei mele. De fiece dată cînd eram la buneii mei, mergeam prin pădure și acum în decurs de atîția ani, am resimțit din nou același miros. Mă las pradă nostalgiei, trecutului meu, care nici pînă astăzi nu mă lasă să pășesc cu încredere în viitor. Sunt o fantomă din trecut și nimic mai mult. Mă reîntorc pentru a-mi găsi un refugiu în amintiri. Îmi e dor de bunei, le duc lipsa.
                                            Cu drag, Dorianna...